Peretele. Acest ,,desktop wallpaper”, vechi si nou
In articole din trecut, am trasat pe larg cele mai importante aspecte din trecutul, dar si prezentul podelelor, acoperisurilor si gardurilor din tara noastra. Parca… lipseste, totusi, ceva. Ce sa fie? Pai o locuinta nu e casa si nici invers, chiar daca are ea gard, acoperis si pavaj de scanduri. Liantul ce le tine impreuna este peretele! Desigur ca e nevoie de patru sau mai multi, daca te tine rangul si bunzunarul
Pornim din timpuri apuse si descoperim, bunaoara, o strachina plina de chirpici. Chirpiciul este un amestec din pamant umed si paie cu baligar de cal, amestec uscat apoi la soare si devenit (iata!) un material de constructie ce prinde forma unei caramizi nearse. In mod evident, mai multe caramizi de acest fel dau nastere unui perete. La fel de bine, mai multi pereti alcatuiesc baza unei case. Internetul modern ne confirma faptul ca acest chirpici pare a fi un bun isolator, fiindca este compus din materiale ecologice. Mai mult, in cazul unui cutremur o locuinta din chirpici ar fi mai sigura fata de alta facuta din alte materiale! Cat rezista? Aici parerile sunt impartite, dar printr-o medie de 3 simpla deducem ca in jur de 50 de ani poti conta ca nu o sa cada peretii din chirpici.
Trecem la urmatorul nivel: peretii din lemn. Vorbim despre pereti construiti cu barne de lemn asezate in elevatii diferite. Barnele respective sunt prinse in asa numitii cheotori, niste incheieri facute la captetele barnelor pentru ca acestea sa se imbine corespunzator. Un alt sistem de dispunere al barnelor este una peste alta. Exact cum se aude J Barnele puse una peste alta sunt prinse din loc in loc in stalpi verticali, dispusi intre ei la distante variabile. Se poate spune ca lemnul este frate cu romanul, daca ne gandim ca in preajma anului 1800 Bucurestiul avea case construite predominant cu pereti din lemn.
Ca intr-un joc de strategie despre civilizatii, ajungem si la peretii dintr-o structura mixta. Avem aici case, gospodarii, pivnite cu pereti de piatra prezenti la primul nivel, dupa care descoperim si peretii din barne la parter si eventual etaj. In cazul de fata, vorbim despre lemn de esenta tare – brad, stejar, dar pana la pereti peste scheletul casei, unul facut din barne, se toarna o tencuiala de pamant galben (lut), amestecat cu var. Ca si imagine, avem cunoscutele conace boieresti aparute la sfarsitul secolului al XVIII-lea.
Amanuntul de ,,culoare” al peretilor de orice fel este … vopseaua! Spre exemplu, in zona Sibiului peretii vopsiti au aparut prima oara la familiile instarite de oieri din Marginimea Sibiului. Acestia isi procurau vopselele de la targovetii straini cu care faceau comert. Ceilalti sateni, in schimb, se multumeau sa aiba peretii varuiti in alb.
La Muzeul ASTRA din Sibiu pot fi admirate monumente din toate zonele etnografice ale Romaniei. Concret, aici este locul unde poate fi urmarita pe viu istoria peretilor, de la chirpici la barne din lemn si caramizi.
Concluzia este una singura, adica exact cea din titlul articolului: peretele este un ,,desktop wallpaper” ,vechi si nou. Peretele este zidul dintre universul casnic si lumea de afara, dar si locul unde apar posterele si graffitiul adolescentei. Timpul trece ireversibil, se schimba locurile, nu si personajele, iar pe pereti apar povesti si basme in locul starurilor de altadata..
TEXT: Cosmin Calinescu, PR Muzeul ASTRA
Consultant stiintific: Lucian Robu, muzeograf Muzeul ASTRA
