Traditii de Toamna
Plina de culori calde, desi e un anotimp ce vine cu temperaturi mai scazute, Toamna ne bucura privirea si ne incalzeste sufletul datorita schimbarilor redicale ce au loc in natura.
Privind aramiul frunzelor cazute pe pamant, reusesc sa inteleg timpul. Incerc sa ma bucur de cele cateva zile putin mai caldute si sa ma plimb prin parc, prin padure, privind frunzele care se lasa duse de bataia vantului. Fiecare copac zambeste in sute de nuante… Ce frumoasa-i Toamna!
O data cu schimbarile acestui anotimp, Toamna aduce si cateva traditii despre care vreau sa va povestec.
Unul dintre cele mai frumoase momente ale lunii septembrie, este desigur, culesul viilor! La sate inca se mai pastreaza traditiile vechi, cum ar fi credinţa ca spiritele naturii vor fi mulţumite şi vor aduce şi anul viitor o recolta bogata. „Pe cand eram copil, abia aşteptam sa inceapa culesul. Imi amintesc ca tatal meu mergea in vie cu o sticla de vin vechi, pe care o destupa şi primele picaturi le incredinţa pamantului, ca mulţumire pentru rodul bogat. Apoi, stropea viţa-de-vie şi imparţea restul de vin oamenilor cu care urma sa adune strugurii. Primul ciorchine era mereu daruit Celui de Sus, apoi restul ajungea in ciubere, de unde incet, incet, erau duse in crama”.
Potrivit tradiţiei populare, toamna incepe imediat dupa Sarbatoarea Sfintei Maria (8 septembrie), o data cu multe dintre obiceiurile si traditiile oamenilor, iar dupa Ziua Crucii (14 septembrie), oamenii campului fac deja loc in hambare pentru noua recolta. Inainte de culesul viilor, in vechime se postea cate o saptamana, momentul era numit şi Carstovul viilor.
„Lucrurile incepute cu inima curata merg bine, au mari sorţi de izbanda. Postul nu este doar o cerinţa, ci are conotaţii mult mai importante. Da, cand eram copil respectam zilele de ajunare inainte intrarii in vii. Acum nu mai ştiu cum este, dar bine ar fi ca obiceiul sa se pastreze. Noi nu culegeam niciodata poama de pe ultimul buştean. Ea ramanea ca ofranda lui Dumnezeu sau pasarilor cerului”.
Desigur, in ziua de astazi exista mijloace industriale care uşureaza munca, insa unii gospodari de la sate mai pastreaza obiceiul de a calca primii struguri adunaţi in coşarca. Apoi, cand toarna prima vadra de vin in butoi, pun busuioc la gura polobocului, ca vinul sa iasa aromat şi bun, apoi incing o petrecere pe cinste, pentru ca recolta sa fie si mai buna la anu` care vine! Tot in luna septembrie se bat nucii, se aduna merele şi gutuile, dar niciodata pana la ultimul fruct, care aparţine Mamei natura.
Potrivit tradiţiei, pana la echinocţiul de toamna, trebuie adunate toate plantele de leac. „Sa ştiţi ca in lumea satului femeile respecta acest obicei. Ele ştiu exact ziua cand trebuie culeasa o anumita planta ca sa aiba efect cat mai bun. Niciodata nu vor lasa pe camp o aşa bogaţie care le aduce sanatate”. Echinocţiul este şi un moment de terapie pentru plantele pamantului, care pot fi ajutate sa dea rod bogat anul viitor.
„Se spune ca daca pui un vrej de harbuz intr-o copac care nu a avut rod, peste an el se va umple de fructe”. Ei bine, momentul echinoctiului este şi unul de judecata pentru taratoare si insecte. Acestea trebuie sa intre in pamant pana la inceputul toamnei astronomice. Se spune ca vieţuitoarele care ramane pe din afara şi vor indura frigul iernii, sunt cele care in cursul anului au facut rau oamenilor.
„Dupa echinocţiu nu mai infloreşte nicio planta. Despre cele care totuşi infloresc dupa aceasta data, cum ar fi branduşa de toamna, se spune ca sunt necurate, fiind lasate sa indure frigul toamnei şi al iernii.”.
Legenda spune ca branduşa de primavara şi cea de toamna au fost doua surori foarte frumoase, pe care mama lor vitrega le-a alungat de acasa – pe una, intr-o primavara timpurie, iar pe cealalta, intr-o toamna tarzie. Vazandu-le suparate, Dumnezeu le-a prefacut in flori, iar de atunci ele se tot cauta. Una, floarea celor vii, infloreşte primavara, iar cealalta, floarea celor morţi, infloreşte toamna.
In mitologia greaca, toamna incepea odata cu intoarcerea zeiţei Persefona in lumea subpamanteana a lui Hades, soţul ei. Inceputul toamnei astronomice este considerat ca fiind favorabil unor obiceiuri dedicate protecţiei, dar şi momentelor de reflecţie asupra izbanzilor ori greutaţilor care s-au trait in perioada trecuta, incepand cu echinocţiul de primavara.
Echinocţiul de toamna este sarbatorit in toate ţarile lumii. In China are loc Festivalul mijlocului toamnei, o tradiţie veche de 3.000 de ani, celebrat cu ocazia Lunii Pline şi dedicat recoltelor. In Iran are loc Festivalul Jashne Mihragan sau sarbatoarea impartaşirii dragostei, in credinţa lui Zoroastru. In calendarul republican francez, echinocţiul era intitulat „Ziua anului nou”, datorita proclamarii pe 21 septembrie 1792, in ziua echinocţiului.
Brumarel – luna in care incepe sa cada bruma, este octombrie. Despre luna lui Brumarel, in tradiţia populara se cunosc mai multe aspecte. Astfel, anul care urmeaza va fi roditor daca frunzele pomilor se ingalbenesc şi cad in octombrie. Se mai spune ca va fi vant puternic in decembrie, daca ploua mult in octombrie, de asemenea, va fi timp frumos in ianuarie daca e multa bruma sau chiar zapada in Brumarel. Daca in noaptea de Samedru, oile se culca gramada in ciopor, va fi iarna grea, iar daca oile dorm rasfirate, se aştepta o iarna blanda, iar daca nucii şi gutuii sunt incarcaţi, e semn de iarna grea. In aceasta perioada incep pregatirile pentru iarna, ţaranii fiind preocupaţi, in special, de treburile gospodariei.
Dupa folclor, prima saptamana a lui „Brumarel” se numeste Saptamana lui Procoava, dupa numele Sfantului Procoava (1 octombrie) care acopera intreg pamantul cu zapada, pentru ca acesta sa aiba destula apa, holdele sa aiba spic bogat şi gradinile sa fie rodnice. Ştiind ca sunt mai placute flacailor daca au parul bogat şi lung, fetele se roaga Sfantului Procoava sa le daruiasca aceasta nepreţuita podoaba.
Saptamana a doua este Saptamana Satului, cea in care preocuparile sunt pentru gospodarie.
Cea de-a treia saptamana este denumita Saptamana Lucinului, de la numele zeului protector al lupilor. Pe 18 octombrie, ţaranii sarbatoresc Lucinul (Sfantul Luca), o sarbatoare populara ţinuta pentru apararea de lupi. Una dintre cele mai insemnate sarbatori ortodoxe este Sfanta Paraschiva, praznuita pe 14 octombrie. Aceasta zi marcheaza inceputul pregatirii turmelor pentru iernat, dar şi deschiderea unor targuri specifice produselor pastorale. Sfanta Paraschiva se ţine prin post şi rugaciune, nu se lucreaza, in caz contrar, existand pericolul apariţiei unor boli.
Ultimile zile ale lunii porta numele Saptamana Samedrului şi este saptamana in care se sarbatoreşte Sfantul Mucenic Dimitrie – „Samedru”. Pe 25 Octombrie, poporul roman serbeaza Ajunul lui Sanmedru (Moşii de Toamna). Aceasta sarbatoare se ţine, in primul rand, in cinstea morţilor, pentru care se fac pomeni, femeile in varsta daruind mere, nuci şi colaci. In unele zone se aprinde un foc mare, numit „Focul lui Sanmedru”. Se spune despre tinerii care reuşesc sa sara peste acesta, ca se vor casatori in anul urmator. Exista obiceiul ca, atunci cand focul e aproape stins, fiecare dintre cei prezenţi sa ia un carbune şi sa-l arunce in livada sa. Acesta este un gest cu rol apotropaic, pomii fiind aparaţi de daunatori şi roditori in anul care vine.
O alta sarbatoare mare a lunii este pe 26 octombrie, Sanmedru sau Sfantul Dumitru. Aşa cum Sfantul Gheorghe, cel care incuie iarna şi infrunzeşte codrul, stapaneşte prima parte a anului, Sfantul Dumitru incuie vara, desfrunzeşte codrul, fiind rege peste jumatatea friguroasa.
Traditii si legende legate de toamna, intalnim prin fiecare ograda de la sate, dar si acest punct de vedere aduce frumusete acestui anotimp. Insa melancolia ce se asterne pe pamant, o data cu caderea frunzelor, este de o frumusete de nedescris, incat te face sa te gandesti ca natura a pastrat ultima picatura din minunatiile ei, pentru momentul final.
