Proiectarea izolației pe acoperișurile tip terasă (contrapante)

Articol pus la dispoziție de partenerii noștri Knauf Insulation http://www.knaufinsulation.ro

Acoperişul plat constituie o structură complexă destinată protejării complete a clădirii împotriva infiltrării apei rezultate din precipitaţii şi a umezelii din respectiva structură, dar şi care respectă reglementările cu privire la transferul termic prin aplicarea izolării. În practică, orice acoperiş cu unghi de înclinare de până la 10° (aproximativ 17%) este considerat acoperiş plat.

Acoperişul plat izolat cu vată minerală bazaltică îndeplineşte toate cerinţele de mai sus, în plus oferă protecţie antiincendiu, prevenind propagarea focului, vata minerală fiind un material neinflamabil cu punct de topire extrem de ridicat, de aproximativ 1000°C. Confortul clădirii este semnificativ îmbunătăţit, oferind şi o bună izolare fonică.

În cazul unui acoperiş plat, vata minerală bazaltică se aşează deasupra unei folii de protecţie împortiva umezelii. Grosimea minimă a stratului termoizolant este determinată de reglementările în vigoare, iar în cazul în care acoperişul este deja proiectat, trebuie dovedit că au fost respectate reglementările în domeniu.

În funcție de unghiul de înclinare, posibilitatea de trecere (circulabil, necirculabil) şi scopul în care a fost construit acoperişul plat, precum şi în funcţie de alegerea straturilor pentru acoperiş, se recomandă utilizarea tipului de hidroizolație corespunzător, în conformitate cu indicaţiile producătorului de hidroizolaţii.

Vata minerală bazaltică pentru termoizolare poate fi montată pe o placă de bază din beton sau din oţel profilat.

Principiul de bază pentru proiectarea izolaţiei pe acoperişuri este drenajul

Pentru un drenaj perfect al apelor pluviale de pe acoperiş se folosesc panourile de captare Knauf Insulation Smart Roof Top1 CTF şi Smart Roof Top2 CTF. Cu ajutorul acestora se poate monta orice tip de acoperiş tip terasă.

Modul de drenare a acoperişului trebuie să reprezinte unul din primii paşi ai proiectării acoperişului tip terasă: 

• fiecare zonă de drenaj trebuie să fie echipată cu cel puţin două puncte de scurgere
• este bine ca acoperişul care este prevăzut doar cu sisteme de scurgere interne să fie completat şi cu scurgere tip „preaplin”
• distanţa maximă a canalului şi a zonei de distribuţie de la suprafaţa acoperişului faţă de atic nu trebuie să depăşească 15m
• distanţa maximă de la receptor la receptor sau de la margine la receptor, atunci când acesta este în dolie, nu trebuie să depăşească 15m
• receptorii de apă pluvială ar trebui să se plaseze la minim 1m faţă de structura care se extinde deasupra planului acoperişului (mansarde, structura acoperişului, coşuri de fum, etc). În caz contrar, se poate ajunge la înfundarea lor cu murdărie ori cu zăpadă mai ales atunci când acest receptor de apă pluvială se află plasat pe părţile proeminente ale structurii expuse
• aceşti receptori trebuie să fie astfel plasaţi şi concepuţi încât să nu afecteze structura care se află sub acoperiş
• nivelul înălţimii feţei superioare a receptorului trebuie să fie mai mic decât nivelul adiacent al suprafeţei acoperişului şi totodată trebuie să fie în cea mai joasă porţiune aferentă zonei de scurgere ând se foloseşte o barieră de vapori este necesar să se utilizeze receptori de apă pluvială în două trepte, astfel încât să se realizeze şi eliminarea apei din sistemul de protecţie pentru vapori
• zona de evacuare a receptorului trebuie să fie încastrată la minim 20mm sub suprafaţa adiacentă învelitorii acoperişului